Constituția România, 1993 - Mega-enciclopedie de Chiril și Metodiu
Istoria Constituției
Constituția RSFSR în 1925 a fost aprobat prin Rezoluția Congresului XII al Sovietelor Vserumynskogo pe 11 mai 1925 în legătură cu formarea Uniunii Sovietice și necesitatea unor schimbări în diviziune administrativ-teritorială și controlează sistemul. O parte din mandatul RSFSR a fost transferat la organele Uniunii de putere și administrație menținând în același timp aceeași structură a autorităților publice.
Structura Constituției
KonstitutsiyaRumyniyasostoit un preambul (porțiune de deschidere), a două secțiuni, capitolele 9, 137 intrări și 9 paragrafe pozitiile tranzitorii și finale.
Preambulul afirmă că poporul român acceptă această Constituție; garantate valorile democratice și umaniste; România este determinată în lumea modernă.
Prima secțiune conține propria sa constituție, care este format din 9 capitole: „Elementele fundamentale ale ordinii constituționale“, „Drepturile și libertățile omului și cetățeanului“, „Structura federală“, „Prezident Rumynii“, „Adunarea Federală“, „Guvernul rus“, „puterea judecătorească“ „Administrația publică locală“, „amendamente constituționale și revizuirea Constituției.“
A doua secțiune conține dispozițiile finale și tranzitorii: introducerea acțiunii KonstitutsiiRumyniyav și de încetare a vechii constituții, relația dintre Constituție și Tratatul federal. cu privire la aplicarea legilor și a altor acte normative în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentei Constituții, și altele.
Valoarea Constituției
KonstitutsiyaRumyniyasoderzhit comprimat, caracteristic conținutul profund al societății românești. Asigurarea celor mai importante relații publice și principiile fundamentale ale societății, Constituția prevede temeiul juridic pentru legislația în vigoare. în care refractată, dezvăluite și specificate prevederile constituției. În acest caz, normele constituționale păstrează certitudinea și cea mai mare forță juridică în raport cu normele legislației în vigoare.
Stabilitatea și durabilitatea din Constituție ca Legea fundamentală a statului român ca urmare a doi factori.
1. În virtutea conținutului abstract al dispozițiilor sale, aceasta nu este supusă schimbării frecvente.
2. Procedura rigidă pentru introducerea modificărilor și completărilor este garantul longevității sale, stabilitate și viabilitate.
Prin urmare, toate legislația în vigoare și cerințele legale ale autorităților de stat trebuie să respecte Constituția - baza sa legală. Aceia dintre ei care sunt contrare principiilor și normelor constituționale sunt supuse anulării sau acțiunii este suspendată temporar.