Capitolul 1

1.1 Definirea și tipuri de corupție

Definiția „corrumpere“, în dreptul roman a fost interpretată în termeni foarte generali ca la deteriorarea, distrugerea, distrugerea, acțiunile corupte și ilegale destinate în practica judiciară. Acest concept este derivat din combinația cuvintelor latine „correi“ - mai mulți participanți la una dintre părți relațiilor obligații referitoare la un singur subiect și „rumpere“ - rupere, deteriorarea, anulați. Acest lucru a dus la un termen independent, care implică participarea la activitățile mai multor (cel puțin două) oficiali, care are ca scop deteriorarea sau deteriorarea cursului normal al procesului de management al procesului sau de caz al companiei.

Literatura științifică, educațională și socio-politice există diferite definiții ale corupției. Dicționar explicativ al limbii române caracterizează corupția ca mită luare de mită, corupția funcționarilor și a politicienilor.

Un document de fond pe acesta din urmă ONU Internațională Anticorupție este definit ca „abuzul de putere publică pentru câștig privat.

Acest concept include și mita (oferind recompense pentru seducatoare persoane cu pozitii datorii), nepotismul (substituirea de patronaj pozitiile profitabile sau lucrative rude sau „poporul meu“), și deturnarea de fonduri publice pentru uz personal.

O definiție de lucru a Grupului Multidisciplinar privind Corupția a Consiliului Europei este mult mai larg. Corupția este luare de mită, precum și orice alt comportament al persoanelor care sunt însărcinate cu anumite atribuții în sectorul public sau privat, și care duce la o încălcare a atribuțiilor care le sunt impuse de statutul de funcționar public, de angajat privat, de agent independent sau orice alt tip de relații și are ca scop să facă orice beneficii ilegale pentru ei înșiși și altele.

Un raport elaborat de Consiliul pentru politica externă și de apărare și public regional Fundația „Indem“ indică faptul că fenomenul corupției este (în sensul strict al cuvântului) înțelege situația, atunci când un funcționar acceptă o decizie eronată (uneori decizia este punct de vedere moral inacceptabil pentru opinia publică), din care beneficia de o altă parte (de exemplu, o firmă care se oferă, datorită acestei decizii contrar procedurii stabilite ordine publică), și foarte oficial, care a primit o recompensă de e ilegală de cealaltă parte. Trăsăturile caracteristice ale acestei situații: o decizie care încalcă legea sau normele sociale nescrise, ambele părți sunt adulți care consimt; ambele părți obține beneficii ilegale și avantaje, atât încerca să ascundă acțiunile lor.

Varietatea de puncte de vedere cu privire la definirea corupției scoate în evidență complexitatea acestui fenomen și necesită mai în profunzime și studiu cuprinzător-l.

În teorie, apariția și existența corupției este posibilă, deoarece separarea funcțiilor de conducere în activitățile sociale și economice. În acest caz, funcționarul (manager) este posibil să se controleze resursele și să ia decizii nu în interesul societății, a statului, firma și pe baza de auto-interesul lor personal. Punct de vedere istoric, ea datează de la formarea primelor societăți de clasă și entitățile guvernamentale din cele mai vechi centre ale civilizației umane: Egipt, Mesopotamia, India și China, în mileniul III-II

Subiecții relațiilor de corupție acționează pe oficialii de o parte, pe de altă parte - reprezentanții sectorului privat, legal și ilegal.

Obiectul corupției poate fi practic orice relații sociale și economice instalate și legitime.

Corupția poate fi clasificate în funcție de mai multe criterii: în funcție de tipul de interacțiune subiecți (cetățeni și funcționari, și oficiali ai companiei, națiunea și conducerea politică); privind tipul de beneficiu (profit sau reducerea costurilor); pe o orientare (internă și externă); subiecți în funcție de metoda de interacțiune, gradul de centralizare, predictibilitate și t. d. În România istoric corupția diferă și în funcție dacă primirea de beneficii necuvenite a avut loc pentru notare acțiune legală ( „mită“) sau acțiuni ilegale ( „extorcare de fonduri“).

Deoarece formele de abuz de poziție oficială este foarte diversă, în funcție de diverse criterii identifica diferite tipuri de corupție.

1) În funcție de subiectul corupției, a conflictelor de interese:

- corupția guvernamentală (corupția funcționarilor publici); - corupția comercială (corupția managerilor din firme); - corupția politică (corupția politicienilor).

2) În funcție de subiectul corupției, este inițiatorul relațiilor de corupție:

- solicitând (extorcare de fonduri) de mită, la inițiativa unui funcționar; - luare de mită la inițiativa solicitantului.

3) În funcție de subiectul corupției, care este mituitorul:

- reculului individual (de Citizen);

- reculului antreprenoriale (de firmă juridică); - luare de mită penale (de antreprenori penale - de exemplu, mafia de droguri).

4) În funcție de forma beneficiilor derivate din taker corupție mită:

- mită în numerar; - schimbul de servicii (patronaj, nepotism).

5) În funcție de gradul de centralizare a relațiilor de corupție:

- corupție descentralizată (mituitor, fiecare acționând din proprie inițiativă); - corupția centralizată „de jos în sus“ (mită colectate în mod obișnuit funcționari din aval, împărțit între ele și mai superior); - corupția centralizată, „top-down“ (decizie politică mită colectate în mod obișnuit transferat parțial subordonatii).

6) În funcție de nivelul de proliferare a relațiilor de corupție:

- corupție măruntă (în nivelurile inferioare și mijlocii de guvernare); - marea corupție (demnitarii și politicienii); - corupția internațională (în relațiile economice mondiale).

7) În funcție de gradul de regularitate al legăturilor corupte:

- corupția episodică; - corupția sistematică (instituțională); - kleptocrații (corupția ca o componentă integrantă a relațiilor de putere).